Cum arată un atac de panică la un copil?
Un atac de panică este un sentiment brusc, intens de frică sau disconfort asociat cu patru sau mai multe dintre următoarele:
- senzație de cald sau frig
- inima care bate foarte repede
- dificultăți de respirație
- senzație de senzație în gât sau în piept
- transpiraţie
- senzații de furnicături
- amețeală.
Atacurile de panică la copii pot dura de la câteva minute până la 30 de minute.
Unii copii descriu un atac de panică ca simțind că sunt prinși sau în pericol, că li se întâmplă ceva groaznic, își pierd controlul asupra corpului, au un atac de cord sau chiar mor.
Adesea, un copil nu știe că simptomele lor sunt legate de anxietate. Această experiență poate fi foarte înfricoșătoare pentru copii și pentru cei din jur care nu știu ce se întâmplă.
Cât de frecvente sunt atacurile de panică și la ce vârstă pot începe?
Există un mit comun conform căruia atacurile de panică apar doar la adolescenți sau adulți, dar cercetările arată că nu este cazul.
Deși mai puțin frecvente decât la adolescenți, atacurile de panică apar și la copii. Studiile arată că aproximativ 3-5% dintre copii experimentează atacuri de panică.
Ele pot începe la orice vârstă, deși apar de obicei la copii și adolescenți cu vârste cuprinse între cinci și 18 ani.
Ce cauzează un atac de panică?
Pentru unii copii, atacurile de panică pot apărea pe neașteptate și fără motiv (fără cauză). Pentru alți copii, atacurile de panică apar în situații specifice care provoacă anxietate, cum ar fi despărțirea de un îngrijitor sau ținerea unui discurs în clasă.
Atacurile de panică cu o anumită cauză tind să fie mai frecvente la copii decât atacurile de panică fără cauză.
Uneori, un atac de panică poate apărea atunci când simptomele fizice ale unui copil (de la sentimentul de anxietate) devin în centrul atenției acestuia. De exemplu, dacă un copil observă un simptom fizic (cum ar fi dificultăți de respirație) și devine îngrijorat din cauza asta, acest lucru îl poate face să se simtă anxios, ceea ce duce la mai multă anxietate sau un atac de panică.
Dacă copiii își dau seama că simptomele lor fizice sunt semne de anxietate și nu o problemă gravă de sănătate fizică, ar putea învăța să nu acorde prea multă atenție acestor simptome și să oprească apariția unui cerc vicios.
Ce pot face părinții în acest moment pentru a-și susține copilul?
Dacă copilul dumneavoastră respiră foarte repede, încercați să rămâneți calm și încurajați-l să respire normal.
Spune-i copilului că aceste sentimente sunt temporare și nu periculoase. Concentrarea atenției copilului asupra respirației rapide sau a altor simptome poate înrăutăți uneori lucrurile.
Încercați să vă ajutați copilul să se concentreze pe altceva, folosind regula 3-3-3: „Spune-mi trei lucruri pe care le poți auzi, trei lucruri pe care le poți vedea și trei lucruri pe care le poți atinge”. Rugați-i să spună acestea cu voce tare.
Dacă copilul dumneavoastră se plânge de simptome corporale – dar nu se confruntă cu un atac de panică în toată regula – încercați să înțelegeți și să recunoașteți simptomele pe care le întâmpină.
Odată ce sunteți sigur că simptomele lor nu reprezintă o problemă de sănătate fizică, spuneți-le că va fi în regulă și apoi treceți la altceva. Acest lucru le va ajuta să-și îndrepte atenția către altceva și să împiedice escaladarea anxietății și a simptomelor.
Când atacul de panică al copilului tău se termină, îl poți învăța despre atacurile de panică. Explicați că atacurile de panică sunt frecvente și nu sunt periculoase, chiar dacă se pot simți înfricoșătoare și inconfortabile și sunt o senzație temporară.
O strategie eficientă pentru atacurile de panică este o tehnică din terapia cognitiv-comportamentală numită „expunere”, care încurajează copiii să-și înfrunte temerile. Pentru atacurile de panică, aceasta ar putea fi confruntarea cu anumite situații sau obiecte care declanșează atacul de panică sau expunerea la simptomele fizice reale.
Expunerea se face de obicei cu sprijinul unui terapeut, dar din ce în ce mai mult există programe disponibile care îi sprijină pe părinți să ofere copilului lor un tratament bazat pe expunere.
Un atac de panică înseamnă că copilul meu are o tulburare de anxietate?
Daca copilul tau are un atac de panica, nu inseamna ca are o tulburare de anxietate. Atacurile de panică pot apărea la toți copiii cu sau fără tulburări de anxietate sau afecțiuni de sănătate mintală.
Cu toate acestea, atacurile de panică apar adesea la copiii cu tulburări de anxietate sau alte tulburări mentale, cum ar fi depresia sau tulburarea de stres post-traumatic.
Tulburarea de panică nu este frecventă la copii și apare la mai puțin de 1% dintre copiii preadolescenți. Apare de obicei în adolescență sau la vârsta adultă.
Dacă copilul dumneavoastră are atacuri de panică des și în mod neașteptat, are griji persistente (de cel puțin o lună) cu privire la atacuri de panică suplimentare sau evită situațiile care pot declanșa atacuri de panică, poate indica că are tulburare de panică.
Dacă copilul dumneavoastră are atacuri de panică ca răspuns la situații sau temeri specifice, cum ar fi separarea de un îngrijitor, iar fricile lui interferează în viața de zi cu zi, poate indica o tulburare de anxietate.
